fog-918976_1920

Despre “Frica cosmica” si teatrul lectura cu Ion Ardeal Ieremia

Ion Ardeal Ieremia este regizor la Teatrul Național Timișoara, iar în cadrul festivalului Dramalogue, regizează piesa „Frica cosmică sau ziua în care Brad Pitt a făcut paranoia”. Am stat puțin de vorbă despre această piesă și l-am rugat să ne dea și câteva observații personale despre conceptul teatrului lectură.

În primul rând, vă rugăm să ne spuneți câte ceva despre piesa pe care o regizați.

Textul scris de Christian Lollike este un text militant, de angajare socială civică, și ne privește pe toți. Adică, uitându-ne în jur la halul în care se poluează și se deteriorează lumea în care trăim prin directa noastră intervenție, putem spune că piesa este foarte actuală și are o rezonanță directă în lumea concretă.

Din păcare, genul acesta de text militant nu a prea fost încununat de succes în teatrul românesc. Există, din ce știu eu, un singur regizor care și-a dedicat cariera acestui tip de teatru, și anume Gianina Cărbunariu. Ea lucrează în stilul acesta de teatru-manifest, dar societatea noastră e atât de indiferentă acum, și am senzația că încercarea de trezire a oamenilor prin teatru este o cale care se înfundă. Ce putem să sperăm este să mai apară 1, 2, 3 Gianina care să nu ne lase să ne culcăm pe o ureche, și atunci poate avem o șansă. Și prin piesa asta încercăm o mică utopie; de fapt, teatrul în sine e o mică utopie. Poate o să avem ecou.

Cum vi se pare festivalul?

Festivalul este o ocazie perfectă să vedem cum se scrie teatru în Europa. Piesele din festival sunt extrem de contemporane și de noi. S-ar putea ca ceea ce citim să pară străin cumva, pentru că Europa se rânduiește dupa un alt set de reguli față de ale noastre, dar în fond, și noi tindem spre acea Europă.

Credeți că, fiind teatru lectură, piesele vor avea ecou la public?

Publicul care intră în sală este, evident, un spectator avizat. Cei care vin, vin pentru că știu despre ce este vorba și îi interesează, nu cred că o să intre cineva din greșeală, căutând un concert Loredana Groza.

Acum, în ceea ce privește câți vin, având în vedere locațiile cu capacitate redusă, este clar că raportul intim dintre teatrul pe care îl citesc actorii și teatrul pe care îl ascultă spectatorii creează o complicitate particulară, nu una de masă, deci și memorabilitatea experienței e una controlată.

Cum vedeți diferența dintre teatru clasic și teatru lectură, la nivel de percepție?

Percepția la teatru-lectură este una livrescă. Aici, spectatorii vin să asculte ce spun actorii; la teatru oamenii vin să vadă ce se întâmplă.

În contextul de acum, cu ore în șir petrecute în ambuteiaje, am câțeva cunoștințe care ascultă în mașină audiobooks, deci citesc cu urechile. Sau, în cazul altor categorii de public, ascultă cu ochii – e un fenomen de grup acum, tinerii parcă nu înțeleg muzica dacă nu îi văd și videoclipul.

Ei, așa cum oamenii citesc cu urechile și ascultă cu ochii, asta vor face și la spectacolele de teatru lectură. Teatrul lectură e un fel de experiment hibrid, oprit undeva într-o formă incipientă față de ceea ce știm cu toții că e teatrul; teatrul e ficțiune, în primul rând, iar aici e un soi de evocare a ficțiunii prin lecturare.

Piesa „Frica cosmică sau ziua în care Brad PItt a făcut paranoia” se joacă duminică, 25 octombrie, de la ora 19:00, la Studio „Uțu Strugari”.  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *